Biserica de lemn din Darmanesti


  La sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost construită o biserică de lemn pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești. Biserica a avut inițial hramul Nașterea Domnului, acesta fiind schimbat în anul 1875 în cel de Înălțarea Domnului. Începând din 1803, biserica a fost înzestrată cu clopote. Pe clopotele bisericii de lemn din Dărmănești se pot citi următoarele inscripții: „Acest clopot s-au făcut la biserica din Hatna cu ajutorul credincioșilor și cu silința lui Andrei Petre, 1803”; „S-au făcut cu toată cheltuiala preotului Iane Turnoviețchi spre veșnica pomenire, la biserica din Hatna, hramul Înălțării Domnului, 1844”.
   „Acest clopot s-au făcut pe spesele parochului George Popoviciu și a comunelor Hatna cu Măreței în anul 1876”. Conform evidențelor proprii, Parohia Hatna (Dărmănești) avea în 1843 în îngrijire 1.515 enoriași, care erau păstoriți de parohul Ilie Tarnowiecki, patron bisericesc fiind baronul Ennakaki von Kristie (Cârste). În 1876, parohia avea 3.604 enoriași, păstoriți de parohul George Popovici, biserica aflându-se sub patronajul lui Nicolai de Cârste și a lui Bogdan de Prunkul. Începând din 1876 a păstorit aici preotul paroh Eugen Bodnărescul, născut în 1846 și hirotonit preot în 1871. Acesta păstorea comunitatea dărmăneșteană și în 1907, fiind ajutat de fiul său, preotul cooperator Adrian Bodnărescul, născut în 1879 și hirotonit în 1906.


Biserica de lemn din Călinești-Enache


  Prima atestare documentară a satului Călinești-Enache datează de la 5 iunie 1634, când a fost cumpărat de logofătul Tăutu de la Ionașcu Stroici.[2] În jurul anului 1776, moșia satului era stăpânită de boierii Enache și Cuparencu. Astfel, jumătate din sat se numea Călineștii lui Enache, iar cealaltă jumătate Călineștii lui Cuparencu. Biserica de lemn din Călinești-Enache a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea în satul Frătăuții Vechi, unele lucrări menționând anul 1794 ca an al construcției, deși nu există atestări documentare precise care să confirme această dată. Biserica avea inițial dimensiuni mult mai mici, fiind formată dintr-un pronaos („tinda muierilor”), naos și altar. Delimitarea dintre pronaos și naos se făcea doar printr-un perete fals, acoperit cu icoane.
   Conform tradiției locale, biserica a fost donată în anul 1884 de către sătenii din Frătăuții Vechi[5] (unde se construise o biserică nouă în 1881) și strămutată în Călinești-Enache, unde a fost reclădită pe un teren dăruit de Nicolae Cârstea. Cu această ocazie, monumentul a fost modificat prin adăugarea unui pronaos și a unei turle false pe naos, dezaxată față de absidele laterale. Intrarea în biserică a fost mutată cu acest prilej în prelungirea pronaosului, la 1.70 metri de cea inițială, fosta intrare fiind blocată la partea inferioară și transformată în fereastră. Iconostasul a fost donat de biserica din Bălcăuți.


Biserica de lemn din Danila


  În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, moșia satului Costâna era stăpânită de boierii Cârstea (Cristea). În anul 1786, boierul Ioan de Cârste a construit pe cheltuiala sa o biserică din lemn de brad cioplit pe ambele părți, cu hramul „Sfinții Cosma și Damian”. Ea a fost amplasată pe moșia boierului Cârste, fiind folosită de credincioșii ortodocși din acest sat. Biserica a avut la început o catapeteasmă din pânză.
   În anul 1811, baronii Ion (Ianoș) și Gheorghe Cârstea din Costâna au construit o biserică mai mare, de zid, dăruind biserica de lemn satului Dănila. Credincioșii din Dănila au transportat-o în anul 1812 și au reclădit-o în satul lor. Satul era la acea vreme slab populat, existând doar câteva case în apropiere de un pârâiaș ce face hotar între Dănila și Mărițeia Mică. În prezent, biserica se află în marginea de sud-est a satului, la sud de lăcașul de cult fiind captat în uluci un izvor curat și rece, de unde aproape tot satul se folosește de apă. În jurul lăcașului de cult se află cimitirul localității. Biserica a fost sfințită în anul 1820. După cum atestă cronica bisericii, Parohia Dănila avea în 1843 un număr de 398 enoriași, care erau îngrijiți spiritual de preotul administrator George Palievici. Populația satului a crescut în timp, parohia având în 1876 un număr de 672 enoriași, iar ca paroh slujea preotul Dimitrie Brăilean.


Biserica de lemn din Maritei


  Biserica de lemn din Mărițeia Mare (astăzi Măriței) a fost construită în perioada 1897-1900, cu cheltuiala credincioșilor ortodocși din localitate, dar și din satele învecinate. Petru Barbir, fost primar, a donat un teren de o jumătate de falcă (adică aproximativ 71 de ari) pe care s-a ridicat construcția. Materialul lemnos a fost cumpărat cu 5.000 de florini de la Direcțiunea Căilor Ferate, acesta provenind de la podul feroviar de lemn din Costâna. În Cronica Parohiei Măriței sunt consemnate următoarele: „S-au colectat 5.000 florini și s-a cumpărat de la Direcțiunea Căilor Ferate materialul de lemn, de la podul de tren de la Costâna... Lemnul l-au adus oamenii la Măriței și l-au așezat pe locul dăruit, pe care se află biserica. Locul pentru biserică, o jumătate de falce, l-a dăruit Petru Barbir, fost primar mai mulți ani în Măriței. S-au colectat banii prin mai multe sate și s-a început lucrul în anul 1897 și după 3 ani biserica a fost gata”.
   De-a lungul timpului au avut loc lucrări de reabilitare și reparație a edificiului religios. Inițial acoperită cu șindrilă, biserica are în prezent învelitoare din tablă. Printre oficialitățile care au vizitat această biserică este de menționat Anca Boagiu, ministrul transporturilor. Ea se afla într-o vizită privată la o familie din zona Dărmănești și a participat la slujba de Înviere din noaptea de 23/24 aprilie 2011 de la biserica din Măriței.

Adresa


Dărmănești, Suceava 727155

+40 230 551 532

primaria_comdarmanesti@yahoo.com

Primarie